Acest post nu imi apartine…este al unei prietene…mi se pare genial si nu m-am putut abtine sa nu-l pun pe blog…
Dimineata.Ma trezesc cu tine in gand,e greu,iar sentimentele sunt tot mai apasatoare,ma sufoca,ma omoara in adancul meu.
Mananc un amarat de sand-wich,mi-aduce aminte de tine.
Beau ceaiul.Ia ghici,tot de tine mi-aduce aminte.
Mi-aduce aminte ca erau zile cand poate diminetile erau mai dulci,iar dragostea cu care ma trezeam in inima mi inunda sufletul.Vroiam o noua zi,sa ma faci fericita,sa zambesc,sa radiez in sinea mea.Tot ce a ramas acum e amintirea unui vis frumos,un vis care s-a terminat la fel cum a inceput:repede.
De ce ai tacut cand a trebuit sa faci alegerea asta?De ce ai plecat incruntat catre usa camerei?De ce m-ai invinovatit pentru ceea ce mi-ai facut?Dar mai mult..De ce nu m-ai iubit cand am avut cea mai mare nevoie?
M-ai parasit cand mi-a fost greu…
Totusi,subintelegi o despartire nu ?Stii bine,n-a fost asta,inca suntem impreuna,impreuna,dar totodata separat.Ne iubim,eu pe tine,tu..tot pe tine.Nu suntem separati,suntem doi,un eu si un tu.De fapt,nu suntem nimic,suntem 0,2 straini amarnici.
Nemernicismul cu,care mi-ai distrus interiorul ma tortureaza tot mai tare,lasa-ma,doar lasa-ma sa evadez din cusca asta,din dependenta asta dintre noi.
If I love you Wednesday, What is that to you? I do not love you Thursday — so much is true.